Of, ochii tăi de-ar ști odat'
Că sunt și cruce și păcat,
Că mă aruncă sus în zbor
Și mă așteaptă să cobor;
Ca ploaia să îi umezesc
Și-apoi să jur că îi iubesc.

Of, gura ta de-ar ști și ea
Să nu mai mintă dragostea,
Căci sufletul deși e mut
Mă cheamă ca la început,
Iar inima bătând în piept
Încă mai speră c-o aștept.

Of, dacă-aș ști și eu să pun
Mai multă miere-n tot ce spun,
Mai multe flori de-aș aduna
Să le aștern pe perna ta...
Of, cred c-atunci am ști - amândoi
Că tot ce-avem, suntem NOI DOI.