Te-aş invita la o cafea, diseară,

să ne apuce zorii desenând

viraje pe-o şosea din călimară,

dar mi-este teamă c-ai să pleci curând.

.

Te-aş parfuma cu razele de soare,

să uit că ne inundă miezul nopţii,

că te visez simţindu-mă datoare

să te cuprind cu lacătele sorţii.

.

Te-aş invita să mă răsfeţi o clipă

dar ştiu prea bine că nu ai habar

ce înseamnă zborul fără de aripă,

iubirea sfântă, fără de hotar.

.

Te-aş descifra lăsându-te să-mi dai

o primăvară ruptă de-ntuneric,

dar tu nu bei cafea, tu serveşti ceai